SMS virtual

Am hotarat sa fiu mai dulce, mai simpatica, mai putin critica…macar pentru o zi. De iesit mi-a cam iesit figura…nu e asta problema…problema e ca, cei din jurul meu au stiut sa ma enerveze…(cand esti bun esti luat de prost…) si sa ma faca sa revin oarecum cu picioarele pe pamant(la cate cazaturi am luat…m-am obijnuit mai bine cu asfaltul pe genunchi decat sub picioare…).
Ajung sa cred ca e ciudat pentru unii sa auda un multumesc, sau un scuze atunci cand este cazul.Ne-am acomodat sa dam din coate si sa lovim cu pumnii in loc sa comunicam. E mai simplu sa jignesti decat sa-ti ceri scuze, e mai usor sa consideri ca se cuvine sa ai totul. Asta e…mentalitatea unora ma depasesti, inclusiv a mea. Daca pe mine nu ma inteleg, ce pretentie  am sa va inteleg pe voi?! E absurd dar…m-am obisnuit sa critic, pentru ca de multe ori daca nu dai cu piatra , unii nu inteleg nimic (MACAR de ar intelege  dupa).
Revenind la busiturile mele… am ajuns la concluzia ca e greu sa ai prieteni, e greu sa fi vulnerabil si e greu sa fi copil. Lumea , orice ai face te blameaza, te pune la colt si iti fura jucariile.
Fac parte din aceasta lume pe care invat sa o consider buna….pana acum doar am vrut sa o vad buna . Sunt optimista…asta e…
Sunt absolut sictirita de tot ce inseamna viata mea, dar sunt atat de , prosteste, indragostita de ea , incat nu vreau si nu pot sa renunt asa usor. Ori va schimb pe voi, ori va schimbati singuri(e valabil si pentru mine)! Sa nu mai fim ignoranti, sa ne cunoastem atat drepturile cat si responsabilitatile. Sa incercam sa fim putin mai buni, mai atenti, sa nu stricam totul atat de usor. Adevarat, sa dezmembrezi e usor, sa repari e mai greu…si vai cate avem de reparat!

Va rog, hai sa incercam sa facem cate o fapta buna in fiecare zi! Sa invatam sa fim uniti si sa ne ajutam! Nu e imposibil!   

Va rog!

Totul se schimba

Beam o bere azi cu cineva, intr-o bar destul de naspa , si ma gandeam cum era acum cativa ani( nu multi) pentru astia care asculta muzica buna. Erau baruri presarate prin tot centrul istoric, prin toate zonele importante. Baruri in care daca adormeai te simteai ca acasa.
Stiam ca, indiferent de cati bani aveam , nu era seara fara cateva beri. Daca nu aveai , aveau altii, care aveau de la altii and so on…
Toti se stiau cu toti si nu exista sa ramai cu sticla in fata toata seara. Se dansa vals pe Metallica sau tango pe Nightwish, se asculta Coco jambo sau alte porcarii… era viata….
Acum…totul s-a schimbat, lumea a “evoluat” , “aia mari” care ne-au invatat sa ne distram au crescut iar noi, cei mici ne-am facut mari….mari, cam cat ei atunci. Astia de dupa noi, nu au stiut sa pastreze “flacara sperantei” si s-au dat pe genuri mai…orientale…
Am ramas doar noi, cateva beri(de data asta mai putine..ca se platesc) , unu, doua baruri decente si o zicala stupida…
“Noi suntem cei care inca mai cauta baia in partea cealalta” (nu conteaza la ce ma refer… pentru “cunoscatori” ma refer la Hanul cu Tei-si modificarile sale).

El=tu

Stiu ca ma citesti! Iti citesc gandurile! M-au citit si altii si au zis ca ii insel cand vorbeam despre ei. Acum e randul tau.Stai linistit nu o sa te recunosti. Nu ziceai tu ca ma consideri amanta perfecta…perfecta de tinut pe piedestal ? Nu ti-am zis ca o sa dau un banut pe gandurile tale,importantule? Atunci nu esti tu, e un altu’!

E ala care nu zambeste ca sa nu se vada ca se simte bine. E ala prefacut care se minte mereu desi sustine contrarul.  E cel la care ma duc cand am chef sa car pumni si picioare in zid, pentru ca stiu ca nu ma va lasa. E cel in fata caruia nu recunosc nimic niciodata .

Stii ce m-a facut sa fiu atenta la el? Felul in care mergea, felul in care vorbea…iti suna cunoscut? Nici mie! Nu esti tu!

Totusi scriu despre tine nu despre el…Doar ca despre tine nu am ce scrie. Complicata situatie .

Daca citesti da un semn…el sau tu imi e perfect egal.

pentru restul…Nu e nevoie sa cititi e un articol codat in limbajul nostru.

Despre voi(unii…altii)

Vorbeam cu un el in masina in timp ce despicam cate o tigara (sau aceeasi tigara) in patru. Vorbeam despre copilarie , despre noi si despre voi restul mai mici , mai mari sau de aceeasi varsta. O sa ma injurati , dar concluzia a fost ca sunteti praf! Sunteti total pe langa ceea ce ar inseamna varsta voastra, mai ales cei mai mici. Distractiile voastre (majoritatea, nu cazurile particulare) constau in jocuri pe calculator, tigari, alcool si cam atat. Sunteti toti foarte cool cand va spargeti 10 dintr-un singur cui, luat din banii de alocatie! Sunteti foarte shukari atunci cand dansati ca prostii pe manele! Sunteti unicati cand va imbracati si va comportati in sistem de turma! Sunteti foarte trendy atunci cand dati toti banii de mancare ai parintilor pe o pereche de blugi ..”de firma”… Sunteti smecheri pentru ca faceti “combinatii”, cum ati auzit la aia mai mari. Sunteti bazati atunci cand “dati un telefon ” si vin 5 masini(posibil RATB), caci felul vostru de a fi uniti consta in sunarea a 10 prieteni cand ti-a tras o pizda, o mare palma peste ochi.

Stim, noi restul, aia demodatii care nu merg in club cu ochelarii de soare, care nu merg la cumparaturi in Obor( a se citi Milano), care stim sa vorbim cu o fata/baiat fata in fata nu pe “mess” printr-un “schimb de liste” ,care nu duc lipsa de comm-uri pe hi5, ca e greu cand ai totul pe tava dar viata nu te-a inzestrat cu un neuron functional si va intelegem , dar simtim nevoia sa va spunem ca TIMPUL TRECE IAR VOI STATI PE LOC.
Stim sa va admiram pe toti cei care ne erati prieteni candva, dar v-ati pierdut pe “drumul spre succes”.  Stim sa apreciem initiativa fetelor care au realizat ca menirea lor “e neveste de fotbalisti”.
Stim sa ne bucuram ca o sa puteti fi manipulati in masa , pentru ca “cultura e greu”, iar cititul doare.

 

La final , noi (cei care  impartasesc sentimenul de mila pentru generatiile actuale +eu) va uram succes in carierele voastre de piatra, pardon de oameni importanti si speram sa nu ne va stam in cale prea mult…

 

 

Stiu ca va parea dubios ca o “pustoaica” de 17 ani sa spuna asta, dar ma simt mai batrana pe zi ce trece, mai ales cand vad ceea ce se intampla in jurul meu.

Bun simt

Peste tot  aceasta  expresie a devenit mai folosita decat “buna ziua”. De la campania electorale (despre care NU o sa scriu in veci) , pana la orice alt subiect, totul trebuie sa fie “de bun simt”,” la bunul simt”,” cu bun simt” etc.
Ajung la concluzia ca romanul nu mai are inspiratie! Nici la exprimare, nici la subiecte de discutie…la nimic!
In tarisoara asta e greu…
Blogosfera s-a umplut de cunoscatori , care urca pe calea succesului datorita subiectelor “scandaloase” abordate, pe principiul: daca nu scrii despre cocalari, pitipoance, talentati and so on, nu iti intra nici dracu’ pe blog.
Oare mi-a scapat mie ceva?! Cand mi-am facut blogul nu m-am gandit “Trebuie sa am multi cititori”, pana la urma fiecare e pe segmentul lui. Nu conteaza cati te citesc, important este ce au avut de castigat cei ce te-au citit. Au invatat ceva? Ai reusit sa-ti transmiti mesajul? Ai informat? Ai descretit niste frunti? Atunci, ti-ai facut datoria….ma rog…datoria e mult spus… pana la urma e un hobby. Un hobby ce iti ofera satisfactii spirituale (Nu materiale!).

Nu mai incerca sa faci din asta o afacere! Nu isi are locul, sensul, motivul.

Macar aici, unde nu te cunoaste nimeni, accepta-te si transmite un eu real. Macar aici…

Stiu! Este greu! Poate parea imposibil, dar incercarea moarte nu are. Scrie in primul rand pentru tine, dupa aceea pentru restul. Daca iti place , sigur vei avea reusite!

………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Nu gasesc final! Speechless

Car Wash

Luni, frumoasa zi cu soare mult, eu la spital pentru controale:)…Spitalul Municipal…

Masina noastra (a mea si a mamei) venita din curse cu noroiul din comunele limitrofe, se parcheaza frumos la bordura, langa spital. Cand ne intoarcem , cautam masina, dar masina nu era. In locul ei aparuse una ,parca iesita din masina de spalat(la pachet cu niste zgarieturi pe cinste). Plina de nervi mama m-a intreaba ce naiba s-a intamplat cu masina?!

-Poate a spalat-o ala de sare gardu din Dambovita? replica mea acida…

Da! Ala de sarea gadu’ cu o galeata cu apa in dreapta si o perie de frecat vase in cealalta, ne zgariase spalase masina in toate directiile, la bonus cu ceva apa la motor…(nu stiu cum a reusit). Acu’ omu’ a venit sa-si ceara si banii pentru munca prestata , moment in care mama a “Sarit de cur in sus” cerandu-i banii pentru reparatii.

- Te trec pe lista neagra cucoana, daca aveai masina murdara ce sa-ti fac?! sustine boschetarul omul care acum se apuse de zgariat spalat un Matiz…

Daca vreti spalatorie auto, cautati-l pe nenea cu barba pana la brau ce va spala masina ecologic cu apa din Dambovita  si va scapa de vopsea cu o fina perie de mantuit cotete!

intr-o lume de pipite

Dupa o lunga pauza ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat…

Observatii peste observatii de cateva zile … Sufar de o forma destul de intalnita de sufocare prin prostie…nu…nu ma refer la prostia mea (desi am auzit ca se ia daca stai pe langa bolnavi) ci la a celor…multi si multe din minunatul nostru oras/tara.

Mentionez ca articolul este destul de…dur!

Cum mama prostilor este mereu gravida si naste mai ceva ca iepuroaica , Bucurestiul a devenit o centura continua. Problema nu e ca s-au inmultit curvele ci ca , dupa ce ca ” e multe”,” e proaste”, “si alta meserie nu stie” , nu sunt nici macar realiste…nu scad pretu’ nici sa le pici cu ceara, din contra…ele e scumpe! Unele “e si femei de casa” dar asta e alta mancare de peste.

Partea trista, este urmatoarea: dai in/peste ele mai ceva ca in gropile bucurestene, si de data asta NU putem da vina pe cei care nu le-au “plombat” cu ceva ciment.

Cu fustite si bundite ele se plimba in voie (FARA lesa, FARA lant, FARA botnita) gata ,gata, sa imbolnaveasca pe cineva(cu nervi sau cu altele).

Propun urmatoarea miscare:
Daca tot avem legi pentru animale, sa introducem legi si pentru pipite , nu de alta dar devin majoritare si trebuie sa se supuna si ele cuiva (inafara de organ…ul legii fireste).

ochelarii fumurii

Mi-am cumparat ochelari de soare. Mov, cu lentile fumurii. M-am indragostit pe loc de ei , dar abia acum le-am gasit o intrebuintare.

Cum incerc de ceva timp sa ma lupt cu morile de vant in aceasta minunata tara in care varsta CONTEAZA, sexul (aici ma refer la masculin/feminin) CONTEAZA, parintii CONTEAZA (mai ales ocupatia lor si contul ….de …debit de aceasta data) si orice altceva CONTEAZA, mai putin bunul simt, educatia, ambitia si tot restul, ochelarii mei au inceput sa-si merite banii. Cum vad ceva care nu-mi convine imi trag frumusel ochelarii si gata! Problema rezolvata! Nu mai vad nici drumurile proaste (desi imi rup picioarele in fiecare zi mai ales prin centru “istoric”…mai nou e atat de istoric incat pot sa jur ca e din evul mediu), nici masculii in calduri cum se freaca de tine pe unde apuca(desi imi iau frecvent fluieraturi, maini pe …posterior, care a devenit atat de atins incat nu vad de ce nu cer si taxa pentru asta), nici pipitele facand un scurt ” la  uby” , pentru posetuta sau silicoane, nici politicienii minunati (la anu’ fac 18…o sa schimb si eu ceva cu votul meu…sigur).

Ochelarii au devenit cei mai buni prieteni ai mei. Imi arata lumea altfel, desi la fel. Cum nu-mi convine ii pun si lumea devine frumoasa.Asta are si efect psihologic. Nu mai sunt atat de nervoasa si de irascibila, desi in gandul meu inca mai am impulsul de a strange pe cineva de gat.

M-am gandit sa-mi iau si ochelari cu lentile roz…macar asa sa aiba si lumea asta o nuanta draguta…!

In cautare de aspecte

Ma gasesc printre ruine … printre vechi si nou si ma simt bine asa cum sunt acum. Caut aspectele unei vieti simple sau simplificate prin natura asteptarilor mele. Am redevenit o mica filozoafa si nu prea ma incanta acest lucru. Ma gandeam la ceva monotonie, la ceva ambiguitate , la ceva ironie … ma gandeam la propriile mele ganduri in raport cu dorintele si idealurile mele.

Mai direct, incerc sa-mi fac o lume din urmele pe care le-am trasat pana acum. O lume cu mult peste. Ma regasesc in toate si totusi in nimic si ma acordez pe diferite tonuri.

Sunt intr-o faza destul de inaintata de agonie. Nu, nu trista, nu suparata dar, din nou, ca in fiecare prima zi de toamna ma apuca melancolia, starea de visare and so on. Sunt pe faze.

Azi ma simt simpla…nu incerca sa ma complici.

Vacanta si anunturi

Nu am mai scris de ceva timp de blog si asta nu datorita vreunei amorteli de imaginatie. Vacanta bine meritata a ajuns si la mine si cum, cheful de a sta in casa la calculator poarta o lupta cu vizitarea naturii…m-am gandit sa fac pe arbitrul si sa las natura sa castige.

In afara de asta, am conceput si un mic/mare proiect si caut ajutor de cam…peste tot! Asa ca, am si un anunt important de facut. Cine se simte pregatit sa ajute la realizarea unui ONG sa imi trimita un comment si eu ii voi oferi mai multe detalii. Va anunt de acum ca e mult de munca si ca recompensa nu va fi de natura financiara . Totusi sper sa va ingramaditi destui la fapte bune!