Am avut cateva luni ciudate din punct de vedere al programului si al starii de spirit.
Sunt contrariata de tot ce se intampla si am tendinta de a ma maturiza , lucru care ma sperie…
De luni buni te port in mintea mea, printre foi si dosare, printre idei si imagini proiectate…
Te port in mine de atata timp, incat am impresia ca faci parte din lumea mea, fara sa imi doresc asta.
Am vrut atat de putin de la tine si totusi ….
Imi e dor de momentele pe care nu le-am avut cu tine si ador sa imi fac flme in care tu ai rolul principal.
E un pic ciudat cum ai reusit sa ma acaparezi, desi eu sunt cea pe care nu o poti tine langa tine prea mult.
Dragul meu, nu te iubesc!
Dragul meu, nu te doresc!
Dragul meu, nu te cunosc!
M-ai blocat pe un cliseu prost…
M-ai lasat fara idei, m-ai pierdut intr-un buzunar si am ajuns jos….De ce nu mi-ai zis ca era rupt?!
Ma uit la tine cu ochi mari…
Ai venit aiurea si ai aruncat o galeata de vopsea roz in lumea mea perfect conturata…
Multumesc!
